diminua

French

Verb

diminua

1. third-person singular past historic of diminuer

Portuguese

Pronunciation

 

• (Brazil) IPA^(key): /d͡ʒi.miˈnu.ɐ/

• (Brazil) IPA^(key): /d͡ʒi.miˈnu.ɐ/
  • (Southern Brazil) IPA^(key): /d͡ʒi.miˈnu.a/

• (Portugal) IPA^(key): /di.miˈnu.ɐ/

• Rhymes: -uɐ
• Hyphenation: di‧mi‧nu‧a

Verb

diminua

1. inflection of diminuir:
   1. first/third-person singular present subjunctive
   2. third-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French diminuer.

Verb

a diminua (third-person singular present diminuează, past participle diminuat) 1st conj.

1. to diminish; to lessen

   Synonyms: reduce, scădea

   Antonyms: crește, mări

   • 1996, Revista română de sociologie, page 327:

     a diminua riscul

     in order to diminish the risk

Conjugation

    conjugation of diminua (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a diminua
gerund			diminuând
past participle			diminuat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	diminuez	diminuezi	diminuează	diminuăm	diminuați	diminuează
	imperfect	diminuam	diminuai	diminua	diminuam	diminuați	diminuau
	simple perfect	diminuai	diminuași	diminuă	diminuarăm	diminuarăți	diminuară
	pluperfect	diminuasem	diminuaseși	diminuase	diminuaserăm	diminuaserăți	diminuaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să diminuez	să diminuezi	să diminueze	să diminuăm	să diminuați	să diminueze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		diminuează			diminuați
	negative		nu diminua			nu diminuați

Related terms

• diminuare
• diminutiv