abjurat

Romanian

Etymology

Past participle of abjura.

Adjective

abjurat m or n (feminine singular abjurată, masculine plural abjurați, feminine and neuter plural abjurate)

1. abjured

Declension

Declension of abjurat

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	abjurat		abjurată	abjurați	abjurate
	definite	abjuratul		abjurata	abjurații	abjuratele
genitive/ dative	indefinite	abjurat		abjurate	abjurați	abjurate
	definite	abjuratului		abjuratei	abjuraților	abjuratelor

Verb

abjurat (past participle of abjura)

1. past participle of abjura

References

• abjurat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN